Portertul lui Dorian Gray...pasaje preferate

"Nimic nu poate vindeca sufletul asa cum o fac simturile, si nimic nu poate lecui simturile asa cum o face sufletul."

"Sa-ti proiectezi sufletul intr-o anumita forma gratioasa si sa-l lasi sa zaboveasca acolo o clipa; sa-ti auzi ecoul propriilor ganduri subtile intorcandu-se la tine imbogatite cu muzica si pasiunea tineretii; sa convertesti un temperament intr-un altul ca si cum ai lucra cu un fluid subtil sau cu un parfum straniu: exista o adevarata bucurie ramasa noua intr-o epoca atat de limitata si de vulgara precum epoca noastra, o epoca grosolana carnala in placerile ei si grosolan banala in scopuri."

"Astazi cei ma multi oameni mor din cauza unui fel de bun simt si descopera doar cand este prea tarziu ca ceea ce nu regretam niciodata sunt chiar greselile noastre."

"Fidelitatea reprezinta pentru viata emotionala ceea ce consecventa este pentru viata intelectuala, o simpla recunoastere a esecului."

"Sunt putini care s-au trezit inaintea zorilor dupa una dintre noptile acelea fara vise care te fac ca aproape sa te indragostesti de moarte sau dupa una dintre acele nopti de groaza si bucurie informa, cand prin camarile creierului trec fantome mai groaznice decat insasi realitatea si instincte pline de acea viata agitata care exista in tot ceea ce este grotesc si care imprumuta artei gotice vitalitatea ei durabila, aceasta arta fiind, cum ne putem imagina, in special arta acelor minti tulburate de maladia reveriei. Incet, incet, degete albe se strecoara printre perdelele care par ca tremura. Umbre negre, fantastice se tarasc spre colturile camerei si se ascund acolo. Afara se aude agitatia pasarilor printre frunze, galagia oamenilor ce se indreapta spre munca lor sau suspinele vantului ce vine dinspre dealuri furisandu-se in jurul casei tacute, ca si cum i-ar fi teama sa nu-i trezeasca pe cei ce dorm. Val dupa val, ceata stravezie se ridica si, incet, incet formele si culorile lucrurilor revin la normal, iar noi privim cum zorile remodeleaza lumea aducand-o la vechea ei forma. Lumanarile lipsite de flacara stau unde le-am lasat seara, iar langa ele zace o carte citita pe jumatate pe care am studiat-o, floarea pe care am purtat-o la bal sau scrisoarea pe care ne-a fost frica sa o citim sau am citit-o de prea multe ori. Nimic nu pare schimbat. Din umbrele ireale ale noptii revine adevarata viata asa cum o cunoastem. Trebuie sa o reluam de acolo de unde am lasat-o, iar deasupra noastra staruie teribila obligatie de a continua sa ne risipim energia in acelasi ciclu de deprinderi stereotipe sau dorinta ca intr-o dimineata sa deschidem ochii spre o lume care s-a schimbat cu totul pentru placerea noastra, o lume in care lucrurile au forme si culori noi, s-a modificat, are alte secrete, o lume in care trecutul ar avea un loc foarte mic sau n-ar avea nici un loc, sau nu va mai supravetui in nici o forma constienta de obligatie sau de regret, caci pana si amintirea bucuriei ne aduce amaraciune, iar amintirea unei placeri provoaca suferinta."

Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde